Albizia julibrissin - Arborele de Matase

Arborele de Mătase

Denumire stiinţifică:  Albizia julibrissin. Numele vine de la Filippo Albizzi, cel care a adus arborele în Europa în sec.XVIII.

Denumire populară:  Arborele de Mătase, Mimoză

Origine:  Extremul Orient.

Silueta si talia:  ajunge până la 7-12 m înălţime, iar coroana este etalată cu lăţimea de până la 6 m.

Frunza:  se aseamănă cu feriga, având lungimea de până la 20 cm. Seara se strânge (de unde şi denumirea de mimoză)

Floare/Fruct:  înfloreste în iulie-august, formează păstăi (12cm), care rămân îndelung pe arbore

Solul:  Necesită soluri bogate, profunde şi permeabile.

Cerinţe ecologice:      -  trebuie plantat in poziţii adăpostite

-   iubitor de lumină

-   puieţii sunt sensibili la ger (necesită protecţie), însă exemplarele  adulte rezistă la ger

Caractere biologice:           -  are o creştere rapidă

                                         

Tunderea:  sfârşitul lui februarie - începutul lui martie.

Înmulţire:  foarte uşor, prin seminţe.

Liquidambar styraciflua - Arborele de Ambra ( Guma )

Arborele de Ambră

Denumire stiinţifică:  Liquidambar styraciflua. Liquidambar derivă de la liquidus = lichid, şi ambar, cu referire la un lichid balsamic care se recoltează din tulpină.

Denumire populară:  Arborele de Gumă, Arborele de Ambră.

Origine:  Sud-Estul Americii de Nord.

 

Silueta si talia:  ajunge până la 10-20 m înălţime, iar lăţimea coroanei este de 6-8 m. Are formă ovală-piramidală .

Frunza:  este palmată cu 5-7 lobi. Toamna frunzele primesc culoarea roşie, portocalie sau chiar violet - dacă copacul are destulă umiditate de-a lungul anului.

Floare/Fruct:  Fructul este sferic având numeroşi ţepi. Se menţine mult timp pe arbore.

Solul:  Necesită soluri bogate, profunde şi umede.

Cerinţe ecologice:      -  iubitor de căldură

-  iubitor de lumina

-  puieţii sunt sensibili la ger (necesită protecţie), însă exemplarele  adulte rezistă la ger

Caractere biologice:    -  scoarţa trunchiului este puternic brăzdată

                                       -  primăvara degajă un miros plăcut

                                -  se transplantează numai cu balot de pământ

                                         

Tunderea:  sfârşitul lui februarie - începutul lui martie.

Înmulţire:  prin seminţe şi prin marcotaj.

Ginkgo biloba - Arborele pagodelor

Ginkgo biloba

Origine:  Specie relict, care face tranziţia către conifere. În stare naturală se găseşte în China.

Silueta si talia:  ajunge până la 25 m înălţime. Are formă piramidală – exemplarele mascule sau largă cele femele.

Frunza:  în formă de evantai.

Floare/Fruct:  Fructul asemănător unei prune mici, galbene (2-3 cm) se coace în octombrie. Are un miros neplăcut. Seminţele sunt comestibile (doar în cantităţi mici!).

Solul:  Necesită soluri bogate, profunde şi revene.

Cerinţe ecologice:      -  iubitor de căldură

-   iubitor de lumină

-   destul de rezistent la secetă

-   puieţii sunt sensibili la ger, însă exemplarele 
adulte rezistă la ger

Caractere biologice:    -  creşte încet în primii ani

                                -  toamna frunzele devin galbene-aurii

                                         

Tunderea:  sfârşitul lui februarie -  începutul lui martie.

Înmulţire:  prin seminţe (în seră).

Hibiscus syriacus

Hibiscus syriacus

Origine:  China şi India. Este un simbol al Coreei.

Silueta si talia:  ajunge până la 2-3 m înălţime, sub formă de tufă sau pomişor.

Frunza:  trilobată

Floarea:  mare (6 cm), simplă sau dublă, albă, roza sau violet. Înfloreşte în iulie – septembrie.

Solul:  nepretenţioasă la sol.

Cerinţe ecologice:      -  subtermofilă (iubitoare de căldură)

-      heliofilă (iubitoare de lumină)

-      destul de rezistentă la secetă
-  rezistentă la ger

                                          

Tunderea:  sfârşitul lui februarie - începutul lui martie. Dacă e necesar, şi în luna mai sau iulie.

Înmulţire:  prin seminţe, butăşire in verde, marcotaj, prin altoire în seră (martie).